- rugumare
- ru·gu·mà·rev.intr. (io rùgumo; avere) RE tosc.1. ruminare2. fig., rimeditare, ripensare lungamente un discorso, un argomento, un concetto\DATA: av. 1292.ETIMO: lat. tardo rūmĭgāre con metatesi.
Dizionario Italiano.
rugumare
Look at other dictionaries:
rugumato — ru·gu·mà·to p.pass., agg. → rugumare … Dizionario italiano
rumega — RUMEGÁ, rúmeg, vb. I. 1. intranz. (Despre rumegătoare; la pers. 3) A mesteca a doua oară mâncarea întoarsă din stomac. 2. tranz. A mesteca ceva în gură; (depr (depreciativ).; despre oameni) a mânca mult şi încet. 3. tranz. fig. A medita pe… … Dicționar Român
